- panacea
panacēa, ae, f. u. panaces, is, n. u. panax, acis, m. (πανάκεια, πάνακες, πάναξ, eig. alles heilend daher) I) eine erdichtete Pflanze, die für alles helfen soll, Panazee, Allheilkraut, Form -ea, Verg. Aen. 12, 419. Lucan. 9, 918. Pelagon. veterin. 28 (400 Ihm): Form -es, Cels. 3, 21. p. 107, 13 u. 5, 27. no. 12. p. 204, 20 D. (wo panaces als fem.). Plin. 25, 30 sqq. (wo panaces als neutr.): Form -ax, Colum. 11, 3, 29. Cael. Aur. de morb. acut. 2, 29, 154. – II) die auch ligusticum silvestre gen. Pflanze, Form -ax, Plin. 19, 165: Form -es, Plin. 20, 168. – Plur. panaces, Lucr. 4, 122. – III) eine Pflanze, Heilwurz (Pastinaca opopanax, L.), Form -ax, Plin. 12, 127. – IV) personif. Panacea, ae, f., eine der vier Schwestern des Äskulap, Plin. 35, 137.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.