advecto, āvī, ātum āre (Intens. v. adveho), zu Wagen, zu Schiffe od. sonst immer und immer zuführen, v. Pers., rei frumentariae copiam, Tac. ann. 6, 13: omnia quae redimendum filium advectaverat, Dict. 3, 27: v. Schiffe, alci pabula dira et miseras dapes, Val. Flacc. 4, 106. – stercus umeris suis advectans, Cassian. inst. 4, 30.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
PALATINUS Mons Romae — inhabitatus longô tempore ante urbem conditam a Valentiâ Itali filiâ, inde ab Euandro, qui et arcem in eo constituit. Idem inter septem colles praecipuus, ideoque celebris prae reliquis, varias sui nominis causas habet apud auctores bonos. Nam et … Hofmann J. Lexicon universale
SAPA — priscis Latinis humor arborum est, vere et autumnô abundans, Gall. Seve; a Graeco ὀπὸς, i. e. sucus. Ceinpro defruto accipi coepit; quod Siculi Vinum coctum, et Romani rectius mustum coctum appellant. Plinius tamen inter sapam et desrutum… … Hofmann J. Lexicon universale
advecţie — ADVÉCŢIE, advecţii, s.f. (livr.) Mişcare a aerului atmosferic în direcţie orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection. Trimis de ana zecheru, 14.08.2002. Sursa: DEX 98 advécţie s. f. (sil. ţi e), art. advécţia (sil. ţi a), g. d. art … Dicționar Român
