- consideratio
cōnsīderātio, ōnis, f. (considero), die prüfende Beschauung, Betrachtung, a) eig.: c. oculorum, Vitr. 3. praef. § 1. – b) übtr., die geistige Inbetrachtnahme, Betrachtung, Erwägung circumspectio aliqua et accurata c., Cic. Acad. 2, 35: consideratio contemplatioque naturae, Cic. Acad. 2, 127: c. subtilior huiusmodi verborum, Gell. 13, 29 (28), 6: considerationem intendere in alqd, seine Aufmerksamkeit auf etw. richten, Cic. de inv. 2, 103: nimia ira est, quae pietatis considerationem non habet, keine Rücksicht nimmt auf usw., Serv. Verg. Aen. 1, 11.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.