- consignator
cōnsīgnātor, ōris, m. (consigno), der Besiegeler, Beglaubiger einer Urkunde, Porphyr. Hor. sat. 2, 3, 69.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
consignator
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
consignator — CONSIGNATÓR, OÁRE, consignatori, oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignaţie; depunător. – Din fr. consignateur. Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 consignatór (depunător în consignaţie) s … Dicționar Român
consemnator — CONSEMNATÓR, OÁRE s.m. şi f. Consignator. [cf. fr. consignateur]. Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
