curriculum

curriculum

curriculum, ī, n. (curro), I) aktiv: 1) abstr. = der Lauf, a) übh., nur bei den Komik. und zwar im Abl. curriculo = eilends u. jagends (s. Brix Plaut. mil. 522. Lorenz Plaut. most. 349. Wagner u. Westerh. Ter. heaut. 733), zB. abi ad litus curriculo, Plaut.: curriculo percurrere, Ter. – b) insbes.: α) der Wettlauf zu Fuß, zu Pferd u. zu Wagen, das Wettrennen (griech. δρόμος), ludis publicis, quod sine curriculo et sine certa-tione corporum fiat (insofern bei ihnen nicht Wettrennen u. Wettkampf stattfindet), popularem laetitiam in cantu et fidibus et tibiis moderanto, Cic.: nam semel quadrigis semel desultore misso vix unius horae tempus utrumque curriculum complebat, Liv.: spectaculo fuit ei quae venerat turbae non scaenicum magis ludicrum, non certamina hominum aut curricula equorum, quam praeda Macedonica omnis, Liv., u. der einzelne Umlauf, curricula ludorom circensium sollemnia septem esse. Gell.: ovum, quod ludis circensibus novissimi curriculi finem facit quadrigis, Varro: curricula numerare, Liv. – β) der Lauf, Umlauf, Kreislauf der Weltkörper usw., c. solis et lunae, Cic.: c. lunae, lunare, Gell. – medio noctis abactae curriculo, Verg.: curriculum numquam sedare, Cic. poët. – 2) konkr. = der Wagen, a) übh.: Mettium Fufetium equis ad curriculum ex utraque parte deligatum distraxit, Varro de vit. P. R. 1. fr. 6 K. (bei Non. 287, 22). – b) insbes.: α) der Rennwagen zum Wettrennen im Zirkus, c. biiuge famosorum equorum, Suet.: c. quadrigarum, Cic.: insistere curriculo quadrigarum, Tac.: in curriculum quadrigarum incurrere (anrennen), Cic.: curriculo pulverem Olympicum colligere, Hor.: excussi a reda vel curriculo, Scrib. Larg. – β) der Streitwagen, Kampfwagen, equi turbati in amnem praecipitavere curricula, Curt. 8, 14 (47), 8. – II) passiv = die Laufbahn, Rennbahn, athletae se in curriculo exercentes, Cic. – oft im Bilde, in artis curriculum descendere (neben in stadium artis rhetoricae prodire), Cornif. rhet.: hae sunt exercitationes ingenii, haec curricula mentis, Cic.: deflexit iam aliquantum de spatio curriculoque (aus der Bahn u. aus dem Geleise) consuetudo maiorum, Cic.: me ex conftituto spatio defensionis in semihorae curriculum coëgisti, Cic. – bes. von der Laufbahn des Lebens usw., exiguum vitae curriculum natura circumscripsit, immensum gloriae, Cic.: recte et honeste curriculum vivendi a natura datum conficere, Cic.: versari in suo vetere curriculo, Cic. – / Nbf. curriculus, Charis. 77, 11 (Demin. v. currus, kleines Fahrzeug); vgl. Caper (VII) 109, 4 sq. Non. 263, 1. Gramm. inc. de dub. nom. (V) 576, 4 (nach dem Cicero curriculos u. curricula gebraucht haben soll).


http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • curriculum — vitæ [ kyrikylɔmvite ] n. m. inv. ou curriculum [ kyrikylɔm ] n. m. • 1900; mots lat. « course de la vie » ♦ Ensemble des indications fournies par une personne sur son état civil, sa formation, ses activités passées. Joindre à sa lettre de… …   Encyclopédie Universelle

  • currículum — o currículum vitae (plural currículos o, para la locución latina, la forma currícula vitae o la invariable currículum vitae) sustantivo masculino 1. Relación de datos biográficos, estudios realizados y trabajos desempeñados que se presenta cuando …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Curriculum — steht für: die Regelungen zum Studium an einer österreichischen Universität, siehe Studienordnung ein pädagogisches Konzept, siehe Curriculum (Pädagogik) Siehe auch: Curriculum vitae, siehe Lebenslauf …   Deutsch Wikipedia

  • CURRICULUM — apud Horatium, Ode principe, v. 3. Sunt quos Cutriculô pulverem Olympicum Collegisse iuvat, metaque fervidis Evitata rotis An pro stailio et hippodromo? ut apud Ciceronem, in Catone mai. c. 9. Quum Milo Crotomtates athletas se in Curriculo… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • curriculum — (n.) 1824, from Modern Latin transferred use of classical L. curriculum a running, course, career (also a fast chariot, racing car ), from currere (see CURRENT (Cf. current) (adj.)). Used in English as a Latin word since 1630s at Scottish… …   Etymology dictionary

  • curriculum — s. m. 1. Documento que contém os dados biográficos e os relativos à formação, conhecimentos e percurso profissional de uma pessoa. 2. Descrição do conjunto de conteúdos ou matérias de um curso escolar ou universitário. • Sinônimo geral: CURRÍCULO …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • curriculum — meaning ‘a course of study’, has a plural curricula. A curriculum vitae (abbreviated to CV or c.v.) is a brief account of a person s education and professional experience. The plural is curricula vitae (curricula vitarum is impossibly pedantic),… …   Modern English usage

  • Curriculum — Cur*ric u*lum (k?r r?k ? l?m), n.; pl. E. {Curriculums} ( l?mz), L. {Curricula} ( l[.a]). [L. See {Curricle}.] [1913 Webster] 1. A race course; a place for running. [1913 Webster] 2. A course; particularly, a specified fixed course of study, as… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Curricŭlum — (lat.), bei den Römern Wettrennen, auch Rennwagen, Rennbahn und Laufbahn. Daher C. vitae, der Lebenslauf …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • curriculum — I noun agenda, compendium, course, course of study, discipline, plan, program, prospectus, schedule, seminar, study, syllabus associated concepts: continuing legal education II index career III …   Law dictionary

  • curriculum — currículum (lat.) s.n. Trimis de Lidia, 27.10.2008. Sursa: DOOM 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”