- devorator
dēvorātor, ōris, m. (devoro), der Verschlinger, Fresser, *Mart. Cap. 1. § 87 u. Eccl.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
devorator
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
devorator — DEVORATÓR, OÁRE, devoratori, oare, adj. Devorant. – Din fr. devorateur. cf. d e v o r a . Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 devoratór adj. m., s. m., pl. devoratóri; f … Dicționar Român
dévorateur — dévorateur, trice [ devɔratɶr, tris ] adj. • fin XVe; dévorator 1308; de dévorer ♦ Littér. Qui dévore (7o). Passion dévoratrice. ⇒ dévorant. ● dévorateur, dévoratrice adjectif (bas latin devorator) Littéraire. Qui dévore … Encyclopédie Universelle
devorant — DEVORÁNT, Ă, devoranţi, te, adj. Care devorează; fig. arzător, mistuitor; care nu poate fi potolit, stăpânit; devorator. – Din fr. dévorant. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEVORÁNT adj. v. colosal, extraordinar, mistuitor.… … Dicționar Român
Sphenomorphus — Sphenomorphus … Wikipédia en Français
Даревский, Илья Сергеевич — Илья Сергеевич Даревский Дата рождения: 18 декабря 1924(1924 12 … Википедия
Sphenomorphus — Sphenomorphus … Wikipédia en Français
dévoratrice — ● dévorateur, dévoratrice adjectif (bas latin devorator) Littéraire. Qui dévore, consume, détruit : Le feu dévorateur … Encyclopédie Universelle
devorador — ► adjetivo/ sustantivo Que devora. SINÓNIMO [devorante] * * * devorador, a adj. Se aplica al que o a lo que devora: ‘El fuego devorador’. ⊚ Particularmente, «hambre devoradora». * * * devorador, ra. (Del lat. devorātor, ōris). adj. Que devora. U … Enciclopedia Universal
AMBRO — I. AMBRO devorator, in Gloss. Isidori. Aldhelmus de Laude Virg. c. 5. Quum Protoplastus, recentis Paradisi colonus et totius terrestris creaturaae, quamteres vertigo caeli, in modumvotanits fundibuli circumgurat, rudis possessor, buccis… … Hofmann J. Lexicon universale
CABELGENSES — vulgo Cabillaux, nomen factionis in Hollandia exortae, sub A. C. 1350. cui opposita altera eorum, qui Hoekenses appellati amârunt, de quibus sic Ioh. a Leydis l. 29. c. 16. Annô D. 1350. ortae sunt proh dolor, in Hollandia, duae factiones homines … Hofmann J. Lexicon universale
lacom — LÁCOM, Ă, lacomi, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă şi bea cu poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult, mâncăcios. 2. fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. la , de , după ) Avid, nesăţios. – Din sl. lakomŭ. Trimis de… … Dicționar Român
