- furator
fūrātor, ōris, m. (1. furor), der Dieb, Tert. apol. 46 extr.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
furator
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
furător — FURĂTÓR, OÁRE, furători, oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoţ. – Fura + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FURĂTÓR s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime furătór… … Dicționar Român
JAPONIA — s. IAPONICAE ins. Zipangry Paulo Veneto, Chryse Magino, Aurea Chersonesus Merc hodie le Iapon Gallis, Iapan Hispanis et Bata vis, regio ampla Asiae, in mari Or. s. Sinico, quae tum nativâ suâ nobilitate, tum rerum ab Europaeis ibi gestarum… … Hofmann J. Lexicon universale
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
hoţ — HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (fam.) Om ştrengar, şiret. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi … Dicționar Român
tâlhar — TÂLHÁR, tâlhari, s.m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (fam.) Ştrengar, hoţoman, şmecher. [var.: (reg.) tălhár s.m.] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOAIA… … Dicționar Român
