gūstātor, ōris, m. (gusto), I) der Koster, digitus, der Zeigefinger (mit dem man leckt, kostet) = δάκτυλος λιχανός, der Leckfinger, Hieron. in Isai. 11, 40, 12. – II) = πρωτογεύστης, der Vorkoster, Gloss. II, 36, 40.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
gustător — GUSTĂTÓR, OÁRE, gustători, oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care gustă ceva. – Gusta + suf. ător. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gustătór s. m., pl. gustătóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
gustatore — gu·sta·tó·re s.m. BU chi gusta; intenditore {{line}} {{/line}} DATA: ca. 1336. ETIMO: cfr. lat. gustator assaggiatore … Dizionario italiano
gust — GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea… … Dicționar Român
repulsiv — REPULSÍV, Ă, repulsivi, e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Repulsiv ≠ ademenitor, atrăgător, fermecător, seducător, simpatic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
