- incriminatio
in-crīminātio, ōnis, f., die Schuldlosigkeit, Unsträflichkeit, Tert. de res. carn. 23.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
incriminatio
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
incriminaţie — INCRIMINÁŢIE, incriminaţii, s.f. (înv.) Incriminare. [var.: incriminaţiúne s.f.] – Din fr. incrimination. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCRIMINÁŢIE s. v. acuzare, acuzaţie, învi novăţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
incrimination — (in kri mi na sion) s. f. Terme de jurisprudence. Action d incriminer ; état de la personne incriminée. • Essayez de faire une loi contre le duel, et vous aurez à créer non seulement une incrimination nouvelle, une pénalité nouvelle, mais peut… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
инкриминација — (лат. incriminatio) прав. обвинување, обвинение … Macedonian dictionary
incriminazione — /inkrimina tsjone/ s.f. [dal lat. tardo incriminatio onis ]. (giur.) [l atto di incriminare, di mettere sotto accusa] ▶◀ Ⓖ accusa, Ⓖ addebito, imputazione, [di un uomo politico] impeachment. ◀▶ assoluzione, proscioglimento … Enciclopedia Italiana
incriminação — s. f. Ato ou efeito de incriminar; imputação. ‣ Etimologia: latim incriminatio, onis … Dicionário da Língua Portuguesa
