insemino

insemino

īn-sēmino, āvī, ātum, āre, I) einsäen, einpflanzen, übtr., morbum visceribus, Gell. 19, 5, 3: voluit deos inseminare omni animae initia intellectus, initia sapientiae, Augustin. serm. 117, 11. – II) befruchten, A) eig.: terra ex caelestium imbrium conceptionibus inseminata, Vitr. 8. praef. § 1: non putavit id satis esse nisi propagationibus inseminando curaret augendam (bildl.), Vitr. 7. praef. § 4: generat universa inseminando fovendo perducendo alendo augendoque, v. Phöbus (der Sonne), Macr. sat. 1, 17, 35: res, Macr. sat. 1, 17, 68. – B) übtr., befruchtend hervorbringen, zeugen, deos, v. Jupiter, Arnob. 2, 70.


http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • Инсеминация искусссвенная —         (лат. insemino засевать, обсеменять, вносить; синоним искусственное осеменение), введение спермы в половые пути женщины с использованием специальных приспособлений. Один из методов преодоления бесплодия.         Проводится при наличии у… …   Сексологическая энциклопедия

  • inseminare — in·se·mi·nà·re v.tr. (io insémino) TS biol. 1. fecondare la femmina di un animale introducendo il seme maschile negli organi genitali femminili | sottoporre una donna a inseminazione artificiale 2. riempire un apposito terreno di coltura di… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”