- maturator
mātūrātor, ōris, m. (maturo), der Beschleuniger, inchoati itineris, Ven. Fort. vita S. Mauril. 15.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
mātūrātor, ōris, m. (maturo), der Beschleuniger, inchoati itineris, Ven. Fort. vita S. Mauril. 15.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
măturător — MĂTURĂTÓR, OÁRE, măturători, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. s.f. Vehicul cu tracţiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară şi cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură… … Dicționar Român
municipal — MUNICIPÁL, Ă, municipali, e, adj. Care aparţine unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. – Din fr. municipal. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 municipál adj. m., pl. municipáli; f. sg. municipálă … Dicționar Român
mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… … Dicționar Român
madurador — ► adjetivo Que hace madurar. * * * madurador, ra. (Del lat. maturātor, ōris). adj. Que hace madurar … Enciclopedia Universal
cotrău — cotrău, cotrăi, s.m. (reg.) măturător de coşuri; coşar, hornar. Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pod — POD, poduri, s.n. I. 1. Construcţie de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susţinând o cale de comunicaţie terestră (şosea sau cale ferată) şi asigurând… … Dicționar Român
podar — PODÁR, podari, s.m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3 … Dicționar Român
madurador — madurador, ra (Del lat. maturātor, ōris). adj. Que hace madurar … Diccionario de la lengua española