- angularius
angulārius, a, um (angulus), an od. in einer Ecke befindlich, -liegend, Procul. dig. 18, 1, 69. Corp. inscr. Lat. 10, 1781 (wo angolarius); vgl. Gloss. ›angularius, γωνιαιος‹.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
angularius
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
-aire — I. ⇒ AIRE1, suff. Suff. formateur d adj. à partir de subst. de l inanimé et marquant divers rapports (attrib., possession, appartenance, de destination, etc.). A. Rapport attributif (« qui est ... ») 1. Qui constitue, qui forme : complémentaire… … Encyclopédie Universelle
angular — ANGULÁR, Ă, angulari, e, adj. (livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANGULÁR adj. v. unghiular. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ungher — UNGHÉR, unghere, s.n. 1. Porţiune dintr o încăpere cuprinsă între extremităţile reunite a doi pereţi alăturaţi; colţ. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (pop.) Dulap triunghiular care se aşază pe colţ. – lat. *anglarius (= angularius). Trimis de… … Dicționar Român
unghi — UNGHI, unghiuri, s.n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colţ, ungher (1). ♢ expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în… … Dicționar Român
