antistropha, ae, f., u. antistrophē, ēs, f. (ἀντιστροφή), als metr. t. t., die Antistrophe in den Hymnen u. lyrischen Stellen der Dramen (Ggstz. stropha, strophe), Macr. somn. Scip. 2, 3. § 5 u. Gramm.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
antistrofa — (Del gr. anti, contra + strophe, vuelta.) ► sustantivo femenino POESÍA Segunda parte del canto, en la lírica coral griega, que consta del mismo número de versos que la primera parte o estrofa. * * * antistrofa (del lat. «antistrŏpha», del gr.… … Enciclopedia Universal
antistrofă — ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s.f. 1. A două parte în triada strofă antistrofă epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă şi înainte de epodă în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr.… … Dicționar Român
contrefinesse — Contrefinesse, Antistropha, Antisophisma, B … Thresor de la langue françoyse
antistrofa — (Del lat. antistrŏpha, y este del gr. ἀντιστροφή, de ἀντί, contra, y στροφή, vuelta). f. En la poesía griega, segunda parte del canto lírico, compuesto de estrofa y antistrofa, o de estas dos partes y el epodo. La antistrofa consta del mismo… … Diccionario de la lengua española
