- panticosus
panticōsus, a, um (pantex), voll von Gedärmen, venter, Serv. Verg. Aen. 3, 217.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
panticōsus, a, um (pantex), voll von Gedärmen, venter, Serv. Verg. Aen. 3, 217.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
pântece — PẤNTECE, pântece, s.n.1. Parte a corpului, la om şi la animale, situată între torace şi bazin, formată dintr o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre. ♢ expr. Parcă are oase în… … Dicționar Român