- apprecor
apprecor (ad-precor), ātus sum, ārī, zu jmd. beten, jmd. betend anrufen, rite deos prius adprecati, Hor. carm. 4, 15, 28: deum, Apul. met. 4, 29; 11, 1: deae venerabilem conspectum, ibid. 11, 20.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
apprecor
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
aprecaţie — aprecáţie s. f. (sil. pre , ţi e), art. aprecáţia (sil. ţi a), g. d. art. aprecáţiei; pl. aprecáţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic APRECÁŢIE s.f. (lit.) Formulă de încheiere. [gen. iei. / < … Dicționar Român
aprig — ÁPRIG, Ă, aprigi, ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. fig. (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de… … Dicționar Român
