- tristega
tristega, ōrum, n. (τρίστεγα, τά), das dritte Stockwerk, Hieron. in Ezech. 12, 41, 7. Vulg. genes. 6, 16: superiora tecta et tristega, Schol. Iuven. 3, 199.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
tristega, ōrum, n. (τρίστεγα, τά), das dritte Stockwerk, Hieron. in Ezech. 12, 41, 7. Vulg. genes. 6, 16: superiora tecta et tristega, Schol. Iuven. 3, 199.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
TRISTEGA — apud Sugerium de Consecr. Eccl. S. Dionys. idem Glossarii Auctori laudatum, Ad tristegas et propugnacula facienda: machina est bellica, turris videl. tribus tabulatis constans; ex graeco Τρίςτεγον, quod aedificium in genere notat tribus… … Hofmann J. Lexicon universale
trestiga — (del b. lat. «tristĕga», letrina, del lat. «tristĕga», desván; ant.) f. *Cloaca. * * * trestiga. (Del b. lat. tristĕga, letrina, y este del lat. tristĕga, desván). f. desus. Cloaca de las poblaciones … Enciclopedia Universal
trestiga — (Del b. lat. tristĕga, letrina, y este del lat. tristĕga, desván). f. desus. Cloaca de las poblaciones … Diccionario de la lengua española