urina

urina

ūrīna, ae, f. (zu altind. var(i), Wasser), der Harn, Urin, I) eig.: fistula od. iter urinae, Harnröhre, Cels.: urinam reddere, sein Wasser lassen, harnen, Cels.: so auch urinam facere, Colum.: urinam citare, tardare, Cels.: urinam emoliri manu, Cels.: calculis per urinam eiectis, Suet.: cum illum urinae difficultas torqueret, Sen.: ut in urina, ut in unguibus naturae contagio valet, Cic.: alqm urinā respergere, Val. Max.: urinā contaminare, Suet.: urinam humanam vel etiam suam bibere, Augustin.: in urina crus attollere (v. männl. Hunde), in urina sedere (v. weibl.), Plin. – Plur., urinas ciere, Plin. 21, 138: u. so Plur. auch Plin. 21, 139 u. 28, 244. Veget. mul. 5, 14, 19. – II) übtr., der Samen, urina genitalis, Plin. 8, 168: urina concepta, Iuven. 11, 170.


http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • urina — URINÁ, urinez, vb. I. intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  URINÁ vb. (fiziol.) 1. a ieşi, (pop.) a se pişa. 2. a se uda. (Copilul s a urina pe el.) Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • urină — URÍNĂ, urine, s.f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  URÍNĂ s. 1. (pop.) pişat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul …   Dicționar Român

  • URINA — a Graeco οὖρον, unde Palinuri proprium apud Maronem viri nomen. Eam in locis sacris reddere non licuisse, supra diximus. Unde sub Antonino Caracallo dammati sunt, qui urinam in co loco fecerunt, in quo statuae aut imagines erant Principis:… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • urina — (o orina) s.f. [lat. urīna, affine al gr. ôyron urina ]. (fisiol.) [liquido giallognolo, prodotto finale dell escrezione renale espulso attraverso l apparato urinario: esame delle u. ] ▶◀ Ⓖ (fam.) pipì, Ⓖ (volg.) piscia, [spec. di animale]… …   Enciclopedia Italiana

  • urina — s. f. Líquido excrementício segregado pelos rins e contido pela bexiga.   ‣ Etimologia: latim urina, ae …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • urina — tambourina urina …   Dictionnaire des rimes

  • urina — u·rì·na s.f. CO TS fisiol. prodotto finale dell escrezione renale costituente la principale via di eliminazione dei rifiuti provenienti dal metabolismo endogeno, che si presenta normalmente come un liquido di colore giallognolo a reazione acida,… …   Dizionario italiano

  • Urina — šlapimas statusas T sritis gyvūnų anatomija, gyvūnų morfologija atitikmenys: lot. Urina ryšiai: platesnis terminas – pagrindiniai terminai …   Veterinarinės anatomijos, histologijos ir embriologijos terminai

  • urina — {{hw}}{{urina}}{{/hw}}o orina s. f. (fisiol.) Liquido giallastro prodotto dalla secrezione renale …   Enciclopedia di italiano

  • urínã — s. f., g. d. art. urínei; (cantitãţi) pl. uríne …   Romanian orthography

  • urina — pl.f. urine …   Dizionario dei sinonimi e contrari

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”