- circumcaesura
circumcaesūra, ae, f., der äußere Umriß (eines Körpers), griech. περικοπή, Lucr. 3, 219 u. 4, 645. Arnob. 3, 13.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
circumcaesūra, ae, f., der äußere Umriß (eines Körpers), griech. περικοπή, Lucr. 3, 219 u. 4, 645. Arnob. 3, 13.
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
CIRCUMVEHI — apud Virg. l. 3. Georgic. v. 264. Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus, Singula dum capti circum vectamur amore. Et in Culice, vel Ciri, circumvehar omnia verbis: Ad verbum est περιηγεῖςθαι, dicendo circumvehi, et singula enarrare, ut… … Hofmann J. Lexicon universale