naufragium

naufragium

naufragium, iī, n. (navifragium, von navis u. frango), der Schiffbruch, I) eig.: naufragium (naufragia) facere, Sch. leiden, Cic. u. Sen.: u. dafür n. pati, Sen. poët. u. Eutr.: naufragio perire, Cic., interire, Caes.: falsa naufragia ementiri, Liv.: quae e naufragio possent enatare, sich mit ans Land retten, Vitr.: exanimata naufragiis corpora (die Leichname der Schiffbrüchigen) supina iacebant aut prona, Amm.: quasi naufragiis magnis multisque coortis, nach gewaltigem u. häufigem Schiffbruche, Lucr. 2, 552. – Sprichw., cupio istorum naufragia ex terra intueri, in Sicherheit ihre Gefahren anzusehen, Cic. ad Att. 2, 7, 4. – naufragium in portu facere, am Ziele noch verunglücken, Ps. Quint. decl. 12, 23. – im Bilde, wie Schiffbruch = Unglück, (unglückliches) Schicksal, Zerrüttung, patrimonii, rei familiaris, Cic.: excipe naufragium nostrum, mein Unglück = mich Unglücklichen, Ov.: mollia naufragiis litora posse dari, mein Schicksal könne durch Anweisung einer milderen Gegend erleichtert werden, Ov.: me delectat ex hoc naufragio tabula (Rettungsbrett = Trostmittel), Cic.: naufragii reliquias colligere (im Bilde), Liv.; vgl. reliquias tantae cladis velut ex naufragio colligere, Liv.: ex naufragio patriae salvus nemo potest enatare, Cornif. rhet. – insbes. von einer Niederlage zur See und zu Lande, naufragium maris, Iustin.: pauci naufragii comites, Iustin.: naufragium facere (erleiden), Nep.: per Italiam naufragia sua latius trahere, Flor.; vgl. Duker Flor. 1, 13, 19. – II) meton., die vom Schiffbruch auf der See umhertreibenden od. aufgefischten Gegenstände, Trümmer, Überreste, schiffbrüchiges Gut, naufragium suum colligere, Ulp. dig. 49, 9, 12: naufragium supprimere, Marcian. dig. 48, 8, 3. § 4: totum inter Siciliam Sardiniamque pelagus naufragio suo operire (v. Schiffen), Flor. 2, 2, 36; nubifer eurus naufragium spargens, Sil. 10, 323. – im Bilde illa naufragia Caesaris amicorum, Cic. Phil. 13, 3: naufragia rei publicae colligere, Cic. Sest. 15.


http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • NAUFRAGIUM — quoties imminebat, vectores omnes, apprehenfâ???malô; unde Horat. l. 1. Carm. Od. 14. v. 10. Non Di, quos iterum pressa voces malo; convertebantur in puppim, ut inde in, auxilium suum, Deos, qui in ea siguratierant, i. e. Tutelaresnavis,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Naufragium — Le mot naufragium désigne, dans la Rome antique, le bris d un navire, et plus généralement la perte d un navire par fortune de mer. Parfois les objets qui se trouvaient sur le navire qui a péri sont qualifiés de naufragium. La législation romaine …   Wikipédia en Français

  • Naufragium — Nau|fra|gi|um* das; s, ...ia <aus gleichbed. lat. naufragium> (veraltet) Schiffbruch …   Das große Fremdwörterbuch

  • naufragium — Shipwreck …   Ballentine's law dictionary

  • NAVIS Fracta seu naufragium passa — Fisci olim hodieque apud varias gentes. Refert Sopater et Syrianus in Hermogenem p. 107 Curius Fortunatus Art. Rhetor. l. 1. p. 46. Alii, non res dun. taxat naufragiô deperditas, sed et quae naves naufragium paslae continerent, Publicanorum… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Commune naufragium omnibus est consolatio. — См. На людях и смерть красна …   Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)

  • naufrage — [ nofraʒ ] n. m. • 1549; naffrage 1414; lat. naufragium, de navis « bateau » et frangere « briser » 1 ♦ Perte totale ou partielle d un navire par un accident de navigation. ⇒ fortune (de mer), submersion. Faire naufrage. ⇒ couler, sombrer. Débris …   Encyclopédie Universelle

  • naufragé — naufrage [ nofraʒ ] n. m. • 1549; naffrage 1414; lat. naufragium, de navis « bateau » et frangere « briser » 1 ♦ Perte totale ou partielle d un navire par un accident de navigation. ⇒ fortune (de mer), submersion. Faire naufrage. ⇒ couler,… …   Encyclopédie Universelle

  • naufragiu — NAUFRÁGIU, naufragii, s.n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a şi continua călătoria. [pr.: na u ] – Din lat. naufragium, it. naufragio. Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX 98  NAUFRÁGIU s.… …   Dicționar Român

  • perdre — Perdre, Perdere, Disperdere, Amittere. Perdre quelque chose que ce soit, Naufragium facere. Perdre courage, Animos submittere, cerchez le mot Courage. Le Roy perdit toute contenance, Adeo perturbauit ea vox regem, vt non color, non vultus ei… …   Thresor de la langue françoyse

  • naufragio — (Del lat. naufragium.) ► sustantivo masculino 1 NÁUTICA Hundimiento de una embarcación en el agua de forma accidental. 2 NÁUTICA Buque naufragado cuya situación ofrece peligro para los navegantes. 3 Desgracia, ruina o pérdida grande: ■ su… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”