- buccea
buccea, ae, f. (bucca), ein Mundbissen (franz. bouchée), Aug. b. Suet. Aug. 76, 2 (Ihm liest duas buccas).
http://www.zeno.org/Georges-1913. 1806–1895.
buccea
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
BUCCEA — vide infra Buccella, it. Quadra et Tridacria … Hofmann J. Lexicon universale
BUCCEA VIA — in Epist. Comitis S. Pauli de prima expugn. Constantinop. apud Godefridun Monachum, Fretum Abydenum denotat, voce conflatâ ex bucca seu os, et Avie seu Avidus, vel Abydus, quasi Os, h. e. ostium Abydt. Vocem enim Bucca vel Buccea, pro ostio… … Hofmann J. Lexicon universale
PANIS — I. PANIS διαιωνίξων dicebatur quem unusquisque totô aevô percipiebat, et posteris suis transmittebat. Talis ille, quem Aurelianus erogavit apud Vopisc. loc. cit. Item quem popularibus suis, Antiochensibus civibus, distribui instituisse, atque eam … Hofmann J. Lexicon universale
bocera — ► sustantivo femenino 1 Restos de comida que quedan pegados en la parte exterior de los labios después de haber comido o bebido: ■ se limpió las boceras con la servilleta. 2 MEDICINA Llaga que se forma en las comisuras de los labios, que es una… … Enciclopedia Universal
BUCCAE — apud Iuvenalem, Sat. 3. v. 35. Notaeque per oppida buccae: Et, Sat. 11. v. 34. Maevius et Matho buccae: in veterib. Glossis Buccones, sunt scurtae vel parasiti, qui alienâ bucceâ, h. e. quadrâ, vivunt. Graeci βουκκίονες ab eadem voce appellant.… … Hofmann J. Lexicon universale
MIXTUM — in Regulis Monasticis, quibusdam est panis vino intinctus; aliis ientaculum. Certe vini certam mensuram et panis certam quantitatem ita appellari, docet Bernardus Monachus in Consuetudinibus Cluniac. MSS. c. 7. apud Car. du Fresne. Estautem… … Hofmann J. Lexicon universale
QUADRATUS — I. QUADRATUS Apostolorum discipnlus. Praesul Atheniensis, post Publium. Adriano. Christianos persequenti, apologiam obtulit, addiditque orationem tam insignem, ut Imperatoris animum ad mitiora in flecteret. Hieron. de Scripterib. Baron. A. C. 125 … Hofmann J. Lexicon universale
boccea — BOCCEÁ, boccele, s.f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într o pânză, ale cărei capete se leagă cruciş; boccealâc. 2. (înv. şi reg.) Şal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bucea — BUCEÁ, bucele, s.f. 1. Manşon de metal montat între două piese; bucşă. ♦ Căptuşeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într o piesă de lemn în care se îmbucă proeminenţa altei piese. – lat. buccela… … Dicționar Român
Buccellarius — Buc|cel|la|ri|us [buktsɛ...] der; , ...rii <aus spätlat. buccellarius, eigtl. »Kommissbrotesser«, zu buccella, lat. buccea »Bissen, Happen«; urspr. vermutlich ein Spitzname, da die Soldaten von ihrem Herrn beköstigt u. ausgerüstet wurden>:… … Das große Fremdwörterbuch
bouchée — Bouchée, Buccea, Bolus, l Espagnol le dit aussi, Bocado, et l Italien, Bocone … Thresor de la langue françoyse
